miercuri, 21 ianuarie 2009

ReIntroductie



Okappa.
Nu prea ma pot arunca in nicio directie. Nu sunt nici vreun talentat scriitor de proza si nici de poezie... Fiind fan baschet, nu ma pasioneaza fotbalul si, implicit, nu ma pot arunca in nicio directie, nejucand vreodata ca portar. Mi-a placut sa atac intotdeauna.



Pe cand eram la 5-8 invatacel la scoala de cartier (ma rog, una dintre ele... intamplarea a facut ca eu sa stau cu blocul langa o scoala oarecare si totusi sa invat la una aflata la vreun kilometru mai departe) profu' de sport, neavand nicio experienta de vreu fel decat maieul patat de bere si transpiratie ca urmare a vizionarii unui numar indecent de mare de meciuri de fotbal si rugby (ruigbi), s-a trezit ca noi nu putem juca nici baschet, nici handball. Ok, cosuri de baschet nu aveam dar cu handballul era el marlan ca doar aveam porti, teren si genunchi de julit - cat incape!

Asadar, jucand doar fotbal la scoala (doar nu rugby, era ciment... desi as fi facut fata, avand in vedere ca eu de mic eram ... mare :). ) am inceput, incet-incet sa prind putin gustul unui atac agresiv cu mingea mereu la picioare si cu mainile zburdand de parca fugeam sa-mi salvez viata. Chiar am ajuns, asa inalt si nu prea agil cum eram, sa joc in cupa claselor si am castigat cateva meciuri bune. Am marcat de al jumatea terenului, am dat craci la portar, am fentat tot ce era in fata... super!

Acum ar trebui sa spun ceva in genul "Jucand fotbal am invatat ca...". Dar as minti. Nu am invatat nimic, decat cum sa dau cu piciorul in minte, cu ţîul, şi să nimeresc poarta...

Totusi, e bine ca in viata sa mai si ataci fara vreun scop anume, sa treci peste tot ce ai in fata si sa ajungi singur, in fata portii, renascut.

Adevarata invatatura am primit-o din perioada in care am facut baschet de performanta la mini-juniorii aia de pana in clasa a 7-a, impreuna cu antrenorul mereu intelegator... si nervos. Mereu gata sa te-ajute si sa te faca sa te simti de nimic. De-acolo am invatat ce inseamna echipa, ce inseamna seriozitate, ce inseamna un joc inteligent si nu agresiv...

Ghinionul a facut sa-mi rup piciorul destul de nasol la sfarsitul iernii din clasa a 7-a ca am facut recuperare 1 an si de-atunci ... canci baschet cat de cat de performanta. Dar nu e nimic, nu as fi ajuns departe oricum, erau baieti mult mai talentati ca mine in echipa. Sa fie ei de succes!

Revenind in 2009 si, implicit, in anul I de Facultate.
Hobbyurile mele "este" informatica, anume programarea c/c++, citesc si lucrez niste ASM, si ca "side dish" imi place sa mai deschid photoshop-ul, flash-ul... si cam atat. Pe langa astea, am mai scris niste poezie la viata mea, poate o sa postez candva ceva de interes pt fanii lirismului anglo-roman. Oh, sa nu uit sa mentionez ca-mi place sa mai citesc cate o carte cand imi permite timpul, sa ascult un kil-doua de hiphop si cateva felii de metal (death, doom, gothic) impreuna cu multe alte genuri muzicale gen dnb, breakcore, hardcore(ala de la dnb, nu ala legat de rock) si tot felu de chestii, inclusiv creatiile clasicilor in domeniul muzicii instrumentale: Vivaldi, Chopin, Tchaikovski, Mozart, Prokofiev...

Acestea fiind spuse, bine v-am regasit, sa ne-auzim cu bine... si sa am ceva mai multa Inspiratie data viitoare cand postez.


Un comentariu:

Akaba (pui paranoic) spunea...

frumoasa descriere. :)