vineri, 29 mai 2009

Imi rod unghiile

Crapa-mi viata si destanuie-mi identitatea
ce-o ascund cu iscusinta,
arunca-mi trecutul in balta gloatei
si razi, razi in stil barbar!

Mesteca-mi inelul desfraului
si zi-mi ca tot ce stiu e imaginar,
omoara-mi lenea si dezgustul
numindu-i copiii tai!

Sparge-mi burta-n doua si elibereaza-mi fluturii,
mananca-mi incet, trecutul
si razi ca nu te-ai imbatat
cum de-atatea ori m-am imbatat traind-ul!

Dezlipeste-mi abtibildul ce mi-e fata,
dezegheata-mi inima si zi-mi ca nu-i nimica,
rapeste-mi trupul, inchide-mi mintea
si zi-mi ca tot ce am, e-al tau acuma!

Izbaveste-mi sentinta si zi c-o faci din bunatate,
ajuta-ma sa dau foc la tot ce jur ca e al meu,
impinge-ma in prapastie si razi
cand trupu-mi vezi, inclestandu-se!

Zi ca sangele meu ti-e apa de ploaie,
innebuneste cu mine cand iti spun tot ce gandesc
si jura ca eu din viata nu-ti rapesc
nici macar o clipa... Citeste mai departe...

miercuri, 29 aprilie 2009

Pluta de plastic

visez sa spal nisipul de sticle de bere si doze de cola
cum apa-si etaleaza cristalin, pururea,
iubirea de mama ce-o are pentru piatra.

sigur s-a inchis ceva cand tu
ai venit si ai zis ca-i asa si-asa
iar eu: Nu! N-are cum, vorbesti degeaba
dar stim bine ca ce-i intre noi, retine,
n-are nimic de-a face cu mine
sau cu tine.

stiu cum suna, am repetat cu zeci si sute de ocazii
mi-am dat incontinuu razii
mentale
caci altele-s rostul muncii tale,
si-am concluzionat ca da,
are rost si sens si... na...
cum sa spun?
e-asa si-asa. Citeste mai departe...

marți, 27 ianuarie 2009

iluminarea strazilor pustii ce-s mintile noastre



Immortal Technique e unul din soldaţii din SUA, gata să trezească deja nişte self-awareness nu numai în State ci peste tot în lume.

Piesa asta e crema-cremei, cel putin pentru mine.
Am ascultat-o obsesiv până am simţit şi asimilat toata durerea din ea. Până m-a cuprins un dezgust fără limite faţă de acei porci din Instituţii care veghează asupra noastră dar încheie contracte cu traficanţii internaţionali. Foametea roade o parte importantă din populaţia planetei în timp ce există mii de oameni care-şi permit să fută petreceri de 100,000$ pentru o proastă de 16 ani, sau îşi permit să petreacă vacanţe in Bahamas sau sa plece pe orbită spre o staţie spaţială...

"Ne naştem toţi egali" e cea mai tâmpită chestie spusă vreodată de cineva! Teoria asta nu are nicio bază practică pentru că e de-ajuns sa ieşi din casă şi să te plimbi pe stradă, eventual într-un cartier ceva mai de periferie şi-ai să-nţelegi imediat că nu există dreptate în lume. Că-s interese ceva mai mari decât tine sau mine pe lumea asta şi că-s oameni care ştiu să facă bani de pe urma altora... şi nu prin cine ştie ce proiect GreenPeace sau SaveTheWhales ci prin profitat, prin consumatorism, prin monopol, prin război, prin manipulare, prin tâmpirea populaţiei cu ajutorul TVului, prin minciuni şi speranţe de care nu are nimeni nevoie...

Knowledge is power! Dacă nu putem fi liberi cu totul, măcar să ne salvăm spiritul!


And fuck flossin', mothers are trying to feed children
But gentrification is kicking them out of their building

A generation of babies born without health care

Families homeless, thrown the fuck off of the welfare


[...]
They vote for us to go to war instantly
But none of their kids serving the infantry

The odds are stacked against us like a casino

Think about it, most of the army is black and latino


Versurile piesei.

Videoclip Youtube Citeste mai departe...

De-a v-ati ascuns.





Ce-i în dnb de-ţi dă o stare cum nu-ţi dă nimic altceva? E ora 01:33 iar eu şi cu mine ne-am decis că ar fi timpul să stăm puţin de vorbă. Sigur că noaptea mi-a captivat atenţia în timp ce sorbeam cu nesaţ din cafea şi trăgeam din ţigară de parcă nimic nu exista dincolo de fumul pe care-l purtam din cavitatea bucală până în plămâni, la alveolele pulmonare. Părea că mă întorceam în trecut de câte ori auzeam picăturile cum se poticneau in efemer.Mai erau câteva care nimereau cimentul dar majoritatea treceau de el. Îl penetrau, îl găureau încetul cu încetul, cum face picătura chinezească. Reuşeau să spargă cimentul, asfaltul, sa treaca prin pământ pana in China si după. Au reuşit să distrugă toată fundaţia de sub picioarele mele în timp ce priveam pierdut către unul dintre cele 4 felinare vizibile de la fereastra camerei mele, astfel că m-am trezit dintr-o dată în 1995.
Era dimineaţă devreme iar tatăl meu striga la mine că trebuia să plecam iar eu în loc să mă imbrac şi să mânânc înainte de drum, am preferat să stau în pat unde era cald şi bine. Totul a durat o secundă. I-am revăzut faţa, ochii, nasul cam mare... dar era într-adevăr nasul lui. I-am simţit nerăbdarea din voce şi

... gata!

M-am trezit privind către acelaşi felinar gălbui, privind printre aceleaşi picături melodioase de ploaie ascunse în luna lui ianuarie, cu aceeaşi primă gură de cafea pe jumătate înghiţită, şi cu aceeaşi ţigară abia aprinsă. Primul fum a fost îndeajuns să-mi aducă aminte de ultimul. Ce a fost nu se intoarce decât când te aştepţi mai puţin. Vine doar ca să-ţi amintească părţile bune din trecutul nu prea curat. Dar oamenii sunt buni şi uită tot ce e rău, refulează şi curăţă orice amintire pătată, ca şi cum mintea noastră ar fi o mamă, o gospodină dedicată ce ţine la copiii ei şi îi spală şi îi imbracă şi le dăruieşte haine noi de câte ori e cu putinţă.

Mintea mea mă iubeşte şi refuză să mă facă să sufăr.
Citeste mai departe...

miercuri, 21 ianuarie 2009

ReIntroductie



Okappa.
Nu prea ma pot arunca in nicio directie. Nu sunt nici vreun talentat scriitor de proza si nici de poezie... Fiind fan baschet, nu ma pasioneaza fotbalul si, implicit, nu ma pot arunca in nicio directie, nejucand vreodata ca portar. Mi-a placut sa atac intotdeauna.



Pe cand eram la 5-8 invatacel la scoala de cartier (ma rog, una dintre ele... intamplarea a facut ca eu sa stau cu blocul langa o scoala oarecare si totusi sa invat la una aflata la vreun kilometru mai departe) profu' de sport, neavand nicio experienta de vreu fel decat maieul patat de bere si transpiratie ca urmare a vizionarii unui numar indecent de mare de meciuri de fotbal si rugby (ruigbi), s-a trezit ca noi nu putem juca nici baschet, nici handball. Ok, cosuri de baschet nu aveam dar cu handballul era el marlan ca doar aveam porti, teren si genunchi de julit - cat incape!

Asadar, jucand doar fotbal la scoala (doar nu rugby, era ciment... desi as fi facut fata, avand in vedere ca eu de mic eram ... mare :). ) am inceput, incet-incet sa prind putin gustul unui atac agresiv cu mingea mereu la picioare si cu mainile zburdand de parca fugeam sa-mi salvez viata. Chiar am ajuns, asa inalt si nu prea agil cum eram, sa joc in cupa claselor si am castigat cateva meciuri bune. Am marcat de al jumatea terenului, am dat craci la portar, am fentat tot ce era in fata... super!

Acum ar trebui sa spun ceva in genul "Jucand fotbal am invatat ca...". Dar as minti. Nu am invatat nimic, decat cum sa dau cu piciorul in minte, cu ţîul, şi să nimeresc poarta...

Totusi, e bine ca in viata sa mai si ataci fara vreun scop anume, sa treci peste tot ce ai in fata si sa ajungi singur, in fata portii, renascut.

Adevarata invatatura am primit-o din perioada in care am facut baschet de performanta la mini-juniorii aia de pana in clasa a 7-a, impreuna cu antrenorul mereu intelegator... si nervos. Mereu gata sa te-ajute si sa te faca sa te simti de nimic. De-acolo am invatat ce inseamna echipa, ce inseamna seriozitate, ce inseamna un joc inteligent si nu agresiv...

Ghinionul a facut sa-mi rup piciorul destul de nasol la sfarsitul iernii din clasa a 7-a ca am facut recuperare 1 an si de-atunci ... canci baschet cat de cat de performanta. Dar nu e nimic, nu as fi ajuns departe oricum, erau baieti mult mai talentati ca mine in echipa. Sa fie ei de succes!

Revenind in 2009 si, implicit, in anul I de Facultate.
Hobbyurile mele "este" informatica, anume programarea c/c++, citesc si lucrez niste ASM, si ca "side dish" imi place sa mai deschid photoshop-ul, flash-ul... si cam atat. Pe langa astea, am mai scris niste poezie la viata mea, poate o sa postez candva ceva de interes pt fanii lirismului anglo-roman. Oh, sa nu uit sa mentionez ca-mi place sa mai citesc cate o carte cand imi permite timpul, sa ascult un kil-doua de hiphop si cateva felii de metal (death, doom, gothic) impreuna cu multe alte genuri muzicale gen dnb, breakcore, hardcore(ala de la dnb, nu ala legat de rock) si tot felu de chestii, inclusiv creatiile clasicilor in domeniul muzicii instrumentale: Vivaldi, Chopin, Tchaikovski, Mozart, Prokofiev...

Acestea fiind spuse, bine v-am regasit, sa ne-auzim cu bine... si sa am ceva mai multa Inspiratie data viitoare cand postez.


Citeste mai departe...

miercuri, 5 noiembrie 2008

Rupe-o

Probabil ca va intrebati cine rupe ce, si de ce?

Nu stiu si chiar daca as sti tot nu v-as spune. Ideea este cu alta, anume faptul ca nu o rupi. De ce n-o rupi, nu-mi pot da seama si probabil ca nici tu, cititorule, nu realizezi. Probabil pentru ca o rupi fara sa constientizezi exact cauzele actiunii tale si pentru ca esti incapabil sa prevezi consecintele ruperii in cauza.



Dupa cum probabil ati intuit, postul acesta este dedicat cocalarilor. Dar nu oricarei natii de cocalari, nu-nu! Acest post il dedic cocalarilor de ultima spetza, cu mult sub scuipatorii de seminte in parcul copou sau a "grafferilor" care mazgalesc de-amboule stalpi, banci, panouri, tramvaie si autobuze, grafferi care -daca tot am pomenit de ei- sunt oameni destul de prosti, nereusind sa creeze nimic frumos, multumindu-se sa mazgaleasca tot ce prind doar ca sa o faca. asta e doar prost-gust, nu e misiunea unui graffer. in fine... revenind.

Cum spuneam, acest post este dedicat cocalarilor care se iau de fetele singure/sau nu, noaptea/sau nu, pe strada/sau nu.

Aceste exemplare de cocalarism(care inglobeaza prost-gust, prostie crasa, prostie simpla, lipsa de maniere, jeg intelectual-putoarea umana, intr-un cuvant) apar in toate cartierele, fie ele centrale sau de periferie. Ii puteti observa la orice ora, in orice zi, luandu-se de cate o domnisoara care merge, speriata spre facultate. Scuza lor ar fi ceva in genul "Pai daca ea se imbraca in fustita, normal ca ma iau de ea!" pentru ca mai mult nu ii duce capul.

Sunt curios cum un om care poseda un BMW sau un Mertz' poate fi atat de prost incat sa opreasca langa o donshoara, sa parcheze pe trotuar si sa o claxoneze sau sa coboare geamul si sa-i spuna tot felul de cuvinte obscene? Dar nu ma mira. Cum nu ma mira nici faptul ca sunt batrani care umbla prin parcuri si soptesc adolescentelor cele mai perverse fantezii cu putinta sau faptul ca muncitorii inca vorbesc porcos cand trec fetele pe langa santierul unde lucreaza cu burta de bere si mainile galbene de nicotina.

Nu de multe ori am auzit de povesti in genul celor de mai sus de la diverse prietene... am ramas masca pentru ca de asta chiar nu aveam habar. Nu realizasem cat de des sunt supuse fetele/femeile la astfel de comportamente jegoase din partea unor marlani in viata de zi cu zi. Si asta e ceva obisnuit in viata unei fete. O hartuire constanta, zi dupa zi dupa zi, fie ca e lumina afara sau intuneric, mereu exista macar un grup de cocalari gata sa-si etaleze talentul in vrajitul fetelor ca apoi, dupa ce au fost respinsi, ignorati, sa povesteasca mai departe ca ce tari sunt ei.

Tot ce puteti face este sa luati atitudine. Data viitoare cand niste specimene de genul se iau de o fata sa-i spuneti cat e de prost, eventual sa-i dati o jumate de palma de sa-i sara gelu' din cap ca poate asta i-a incetosat mintea. Daca vedeti pe vreun rapan dintr-asta de om ca ia o fata oarecare de pe strada si o strange la piept si-i zice ceva in ureche da-i un pumn in bot, zi-i ca-i prost, fa ceva!

Ignorand problema nu rezolvi nimic.
Citeste mai departe...

miercuri, 29 octombrie 2008

Cum sa scapi de sport.

Cred ca nu exista cineva dintre noi care sa nu fi auzit niciodata pe nimeni plangandu-se de sport. In general asta se intampla la scoala, dar poate aparea si ca efect al mersului la sala sau la fitness center, trimis de parinti si nu din proprie initiativa. Deasemenea poate veni la cele mai ciudate ore. DaCA CUmva este ora 7:50,
deja atletul in devenire va fi nevoit sa parcurca proba 1000metri-garduri-caini-babe-repetenti in cele 10 minute, avand timp totusi sa se opreasca in fata facultatii/locului de munca, sa isi cumpere o cafea in pahar de plastic alb, simplu, la 10 mii si sa isi aprinda victorios o tigara desi inima ii bate de zici c-a luat o supradoza de steroizi. Ba chiar, mai are timp sa barfeasca putin cu 2-3 cunoscuti (dupa fata, ca numele nu le retine saracu' om, are si el probleme si ii e greu. E posibil chiar sa nu fi facut niciodata cunostinta cu respectivii ci doar sa ii fi vazut de destule ori acolo incat sa i se para familiari.), sa rada de 2-3 fete, sa fluiere alte 10 si sa se mandreasca de faptul ca lui nu-i pasa de scoala/servici, ca vine cand are chef, s-a intamplat doar sa ajunga la timp acuma si isi marcheaza opinia vis-a-vis de cei care se grabesc si trec prin toate probele olimpiadei ca sa ajunga la timp, cu un scuipat in jos si-un "mdea" aruncat la shto, ca el e cul.
Totusi nu am sa fiu impartial si am sa le dau stacheta acelor oameni care daca vad ca intarzie la scoala din cauza autobuzului, prefera sa astepte decat sa-si miste fundul gras pe jos, pana la scoala. Poate ca asteapta sa se mute centrul gravitational al pamantului in asa fel incat sa-i atraga (alaturi de ceilalti 350 de mii de oameni din Iasi, 22 de mil din Romania si vreo 6-7 mld din lume, spre facultate. Pentru voi, numai cucuvinte de lauda.

Fara frica, fara rusine

Toata lumea se plange de efort fizic si totusi toata lumea e obosita. Unii dintre noi prefera sa nu dea bani pe bilete de tramvai/autobuz decat daca e cazul iar in restul timpului sa mearga pe jos ca e frumos, e sanatos. Altii prefera sa ii dea si sa se impace cu soarta ca vor ramane oameni de clasa de mijloc, tipici, cu burta de bere si par in nas, iar altii prefera sa ii dea pe bilet/taxi si sa isi cumpere si tot felu' de mancaruri proaste gen snacksuri, pizza, hamburgeri si hot-dogi(nu dodge, nu dogi, dogs. Greu cu anglo-romana.). Ei sunt cei care fumeaza/sau nu, dar ies in cluburi, in orash la pitza si sunt fanii shaorma ori de cate ori vine circul in vecinatatea lor (ca mai departe nu pot ajunge).

Extinzand putin multimea finita a oamenilor ce detesta activitatea fizica de orice fel (pentru ca ii face sa transpire, probabil, si asa ceva e inacceptabil!) pot spune sus si tare ca voi veti muri primii. Voi cei care preferati statul cu fundul pe scaun. Nu va plac iesirile in parcuri mai lungi de jumate de ora si, chiar daca ajungeti acolo, stati CU CUrul pe o banca si beti cola/fanta/sprait, mancati chio si va hahaliti la gagicile ce se plimba pe-acolo, cu suncile iesindu-le discret(5-10 cm) peste blugii tight, ca ele poarta marimea 6 nu 10 1/2. La sport la scoala veniti echipati in nike, adidas sau pro-sport si va etalati lanturile, noii adidasi cumparati de pe eastbay ca faceti combinatii si vorbiti cu gagicile sau intre voi despre hahalendrele ce tzopaie pe teren. La BAC la sport cel mai probabil a fost prima oara cand ati alergat in acel an fiscal si chiar ati si platit pe unul dintre profi ca sa va bage o pila ca stiti ca nu sunteti in stare de nimic asa ca preferati sa platiti pentru asta decat sa va schimbati.

Sportul a ajuns sa fie ceva uitat de populatie si asta e ceva grav. Se dau atatea medicamente la farmacie pentru depresie, oboseala, cumparati vitamine cu kilogramele de ajung oamenii sa faca trafic doar ca sa va satisfaca (ne)nevoile fizice.

10 minute de jogging si esti mai sanatos ca oricare coleg de grupa/serviciu. iti tii creieru oxigenat cum trebuie, muschii dezmortiti, spatele ti-l indrepti si ajungi sa te simti mai bine ca niciodata. Plamanii tai vor fi de acord cu mine... Te simti bine fizic si psihic si parca nu mai e asa de grea alternativa de a merge pe jos la locul de munca / scoala fara a folosi conserva numita autobuz/tramvai, alaturi de altii ca tine care desi fac o ora si 10 minute pe traseul 28, prefera sa stea in mijlocul de transport desi pe jos ar face circa 25-30 de minute.
Citeste mai departe...

luni, 27 octombrie 2008

Weapons of mass creation (2)

Ce este Banca Federala?

Banca Federala(Rezerva Federala) din SUA este o institutie fondata de un grup de bancheri undeva in jurul anilor 1900. Problema care apare in cadrul acestei institutii nu este validitatea ei ci modul in care opereaza.

Cand guvernul are nevoie de o suma de bani, merge sa imprumute acesti bani de la Rezerva Federala. Astfel, Guvernul, in schimbul banilor printeaza "obligatii guvernamentale" (Government Bonds) iar Rezerva Federala, deasemenea printeaza niste hartii insumand acea valoare ceruta de guvern. Acestor hartii le spunem noi Bani.
Ce este incredibil este faptul ca aceasta Rezerva Federala, aceasta banca mondiala are dreptul de a crea bani dupa bunul plac, indiferent de cererea de pe piata, indiferent de raportul munca/plata din sistem.
Rezerva Federala, de fapt, pune in circulatie toti banii din SUA si nu numai (intrucat s-a extins in toata lumea, ramificandu-se si marindu-si numarul bancilor intr-un ritm continuu).

Problema unde-i?

Problema e ca Rezerva Federala imprumuta statul american cu bani (pe care nu-i are, in mod legal) si ii cere inapoi cu dobanda.

Care dobanda? de unde?
Dobanda nu exista in circulatie! toti banii creati sunt pusi in circulatie de catre Rezerva Federala, asadar de unde poate exista acea dobanda? Daca toti banii au fost de fapt un imprumut initiat de Stat si directionat spre Rezerva Federala, pentru a putea plati toate datoriile pe care le are statul la Banca ar trebui ca toti banii din circulatie sa dispara. Asta fara a plati si dobanda pentru ca, asa cum am zis mai sus, banii pentru acoperirea dobanzii nu exista!

Asta ce inseamna? Toate hartiile care sunt puse in circulatie si pe care le cunoastem generic drept bani sunt de fapt o obligatie fata de Banca care, pe langa faptul ca apartin Bancii, pe langa ei ar trebui sa mai achitam si o dobanda constand intr-o alta suma de bani. Ei bine, asta inseamna ca indiferent de cati bani faci, intr-o societatea care functioneaza dupa procesul descris anterior, mereu exista un grup de oameni care sunt inglobati in datorii si stau foarte prost dpdv material si un grup de oamenii care o duc bine, tot au datorii, dar au si de unde achita dobanda.

Inflatia care se produce in toate tarile, un lucru datorat mersului defectuos al sistemului Bancar, are loc in urma crearii banilor de catre Banca, dupa bunul plac, in ciuda raportului dezechilibrat al fortei de munca / bani munciti.

O alta cauza a Inflatiei este aceea ca intr-un sistem bancar federal, o banca isi poate acoperi toate imprumuturile specificand ca are la orice moment minim 10% pentru fiecare suma depozitata si memorata in registre. Dar asta e o mare problema deoarece fizic, banca nu are acei bani ci doar ii creeaza peste fiecare suma depozitata acolo. Deoarece majoritatea operatiunilor cu banii implica acuma calculatoarele si cardurile, totul este inglobat intr-un proces tehnologic astfel ca banca nu are nevoie sa aiba in seif acoperirea respectiva, ci doar intr-un calculator undeva, intr-un fisier virtual.

Cu alte cuvinte, ori de cate ori depunem bani intr-o banca (bani imprumutati initial, de la o alta banca... prin procesul descris anterior), banca isi creeaza o margine de siguranta constand in 10% din suma depusa. Astfel apar evidenta unor noi sume de bani in sistem... bani care nu isi au "rostul" si care nu fac altceva decat sa distruga economia, pentru ca intr-o societate in care se introduc bani fara a se lua in considerare raportul munca/cerere de plata, banii se devalorizeaza, astfel aparand inflatia.


E doar corect ca, pentru a reusi sa o duci bine, trebuie sa iei bani de la altcineva, practic, sa furi pe unul care o duce mai putin bine decat tine. Cu alte cuvinte, oamenii bogati ii fura pe cei saraci si acesta este un proces care nu poate fi oprit intrucat sistemul este defectuos. Inainte de toate, ar trebui schimbat sistemul, dar asta e o poveste de adormit copiii caci sistemul nu poate fi schimbat. Este inradacinat in noi, in societate si in mersul lucrurilor atat de adanc incat tot ce poti face este sa mergi mai departe. Pana ce nu dispare sistemul complet, de la sine, situatia va fi la fel, daca nu va merge chiar mai prost.


O continuare va veni probabil... dar mai tarziu.
Citeste mai departe...

duminică, 19 octombrie 2008

Weapons of mass creation (1)

Religie, bani, economie, dobanda, monopolizare, globalizare.

Acestea sunt primele cuvinte care-mi vin in minte in legatura cu textul ce urmeaza sa-l redactez. Este o opinie proprie si, ca orice parere, in continua dezvoltare si deschisa dezbaterilor civilizate.

Din istorie se observa faptul ca omul a avut intotdeauna o prezenta spirituala alaturi, fie ca e vorba de un zeu al recoltei, al razboiului, un faraon sau dumnezeul crestin, cu totii erau invatati de mici, crescuti si impachetati intr-o credinta. Toata lumea se raporta la zeitate si, implicit, la preotii / persoanele "numite" de catre o Institutie Sfanta si trebuia sa se conformeze cu legile date de Institutia in cauza.
Acum, problema nu era ca oamenii alegeau sa creada in divinitate, in zei, in forta imateriala, atotputernica care vrea doar binele oamenilor si, astfel, detine si o putere de judecata nemarginita, intotdeauna dreapta. Problema era puterea pe care o detinea aceasta Institutie vis-a-vis de afacerile lumii. Avea puterea de a porni razboaie, de a ucide oameni, de a influenta deciziile regilor, de a condamna in stanga si in dreapta anumite porniri date doar de standardul extrem de scazut al nivelului de trai, de mizerie, de saracie, in timp ce ei, strategii si sefii Institutiei traiau o viata bogata, imbietoare, in cea mai stransa legatura cu divinitatea-Banul.
Ei aveau puterea de a promova legi in Parlament, in Marele Consiliu, de a da un raspuns favorabil in cazul pornirii unor razboaie ce aveau in spate pretexte false si asta pentru ca o aveau in spate pe cea mai puternica si influenta persoana cunoscuta vreodata lumii, campionul nedisputat la categoria universala de Arts & War, cel mai bun fabricant de figuri din lut si coaste umane, - Dumnezeu.
Cu ajutorul Lui, din perioada copilariei pana in perioada maturitatii, indoctrinau populatia cu legile lor absurde, cu amenintarile in cazul nerespectarilor legilor si cu cererea constanta de fonduri spre binele Institutiei. Intotdeauna aveau nevoie de ceva mai multi bani.

Populatia, la randul ei ajungea indoctrinata astfel ca, pe masura ce trecea timpul nici nu a mai fost nevoie de interventia "pe fata" a Inaltilor Institutiei ca sa-si faca standardele cunoscute si adoptate ci meseria aceasta a fost predata din generatie in generatie, din familie in familie incat sistemul nou creat a ajuns sa fie autosuficient. Repetarea acelorasi povesti unor copii cu mintile inca necoapte de catre niste oameni la fel de necopti si primitivi in gandire nu a avut si nu va avea niciodata un efect benefic pentru societate si progres. Singurul mod in care poate avansa stiinta, cunoasterea Universului, a lumii in care traim si a persoanei noastre este acela de a ne descotorosi de frica de necunoscut, de demoni si dumnezei, si sa ne luam viata in propriile maini, sa fim gata sa infruntam intunericul spre a gasi lumina-cognoscere.

Institutia aceasta a fost prima care a incercat si a reusit sa supuna masele, sa le detaseze de lumea in care traiesc, oferindu-le la schimb una fictionala, o lume unde tot ce merge rau aici, acolo merge bine astfel facandu-i obedienti, supusi, invatati sa fie multumiti in conditiile cele mai grele(mizerie, saracie, munca de sclav, donatii la biserica, rugaciuni) - toate aceste lucruri modeland soldatul religios gata sa-si pastreze credinta si sa se asigure ca oricine care nu impartaseste aceeasi credinta in aceeasi lume imaginara si in acelasi dumnezeu invizibil, sa fie alungat din societate, astfel purificand mediul inconjurator lui si mentinand mai departe "ordinea" si pacea sufleteasca atat de necesare unei existente limitate.

Acesta este unul dintre motivele pentru care nivelul inteligentei al populatiei este intr-o continua scadere. Dumnezeu - un foarte bun specimen din plastilina, gata sa se metamorfozeze in ceea ce-i dicteaza timpurile - devine un simbol nu al unei idei spirituale sau al vreunei sperante la ascenderea catre un nou nivel spiritual, o iluminare brusca a eului, ci devine un partener intr-o afacere de succes in America si implicit in mare parte a lumii.

Propun, spre deosebire de orice alte carti redactate de Institutie, sa ii ofer o imagine lui Dumnezeu. O sa-i zic, generic, Banca.
Citeste mai departe...

vineri, 10 octombrie 2008

Thou who has never ran out of batteries.

God is like a remote controller because you can control people with him. You can make them shut up, change their mind (like you do with TV programs), you can get them to die (turn off the tv, if you will) or you can wake them up whenever you want. (5 am, morning prayer), etc.

Nothing controls a TV better than a remote controller and nothing controls people better then... a remote controller. God. And another thing that makes God resemble a remote controller is the fact that it can make all these changes occur in one's life without even being there, all just one push of a button away. That's why he's remote. Citeste mai departe...

joi, 9 octombrie 2008

Introspectie

Neoanele ard pentru ca au gaz, pentru ca-s fitoase sau pur si simplu pentru ca au avut o zi proasta. Nu vom intelege niciodata pe deplin de ce ard dar cert este ca voi incerca sa descifrez acest mister. Citeste mai departe...