Pluta de plastic

visez sa spal nisipul de sticle de bere si doze de cola
cum apa-si etaleaza cristalin, pururea,
iubirea de mama ce-o are pentru piatra.

sigur s-a inchis ceva cand tu
ai venit si ai zis ca-i asa si-asa
iar eu: Nu! N-are cum, vorbesti degeaba
dar stim bine ca ce-i intre noi, retine,
n-are nimic de-a face cu mine
sau cu tine.

stiu cum suna, am repetat cu zeci si sute de ocazii
mi-am dat incontinuu razii
mentale
caci altele-s rostul muncii tale,
si-am concluzionat ca da,
are rost si sens si... na...
cum sa spun?
e-asa si-asa.